Jurnal de bord, 30 octombrie

Octombrie 30 - Navigarea în direcția vântului înseamnă navigarea în direcția vântului. Barca se apleacă într-o parte și totul se complică. Starea în picioare devine un exercițiu fizic care testează întregul corp.

Dacă nu sunteți obișnuit cu asta, ajungeți să vă simțiți rău în privința mușchilor pe care nici măcar nu știați că îi aveți.

Am discutat în cabină și cineva spune: suntem un pic ca mișcarea pacifistă, navigăm cu vântul în față pentru a ajunge acolo. Nu este ușor, dar este posibil.

După multe ore de strâns, în jurul orei nouă noaptea, ne oprim la un adăpost de pe Insula Verde, în fața La Ciotat. Dimineața plecăm spre Marsilia

Când am ajuns la Calanques, formațiunile calcaroase care punctează golful în fața Marsiliei pentru 20 kilometri, am decis să facem un popas pentru o misiune importantă: să facem fotografii frumoase din apă în bambus.

Las Calanques, faleză albă reflectată în albastrul Mediteranei

Calanques sunt un loc în inima fiecărui navigator: o stâncă albă reflectată în albastrul Mediteranei.

Îi admirăm în timp ce marinarul și biologul nostru marin, Giampi, își îmbracă costumul și se pregătește să intre în apă cu Go-pro.

Apa este decisiv proaspătă, bine, să zicem rece, dar merită. La final găsim patru videoclipuri în care Bamboo își arată casca albă alunecând elegant pe apă. Vizionăm videoclipurile fără a putea conține o anumită mândrie: este o navă foarte frumoasă.

Să o facem din nou. Marsilia nu este departe.

Spre orele 14 intrăm în gura Portului Vechi. Este ca și cum ai intra în inima istoriei Mediteranei.

Dintre toate orașele Mare Nostrum, Marsilia este mitul miturilor. Ei o numesc orașul Focese, iar locuitorii săi continuă să fie numiți Focesi (Phocéen, în franceză), moștenirea fondatorilor săi, grecii Focea, orașul grecesc din Asia Mică.

Suntem în secolul al VI-lea î.Hr., când grecii s-au stabilit definitiv în această zonă, dar cu câteva secole înainte ca fenicienii să fi trecut deja (secolele VII și VIII î.Hr.) în călătoriile lor de căutare a metalelor prețioase, staniu și a altor materii prime.

Nu există un episod în istoria Mediteranei care să nu fi afectat Marsilia

Nu există un episod în istoria comună a Mediteranei care, în bine sau mai rău, nu a afectat Marsilia, de la extinderea Imperiului Roman la recentele atacuri ale Daesh-ului.

Amorsăm cu jumătate de zi înainte de termen (Bamboo rulează excelent!) La Société Nautique de Marseille, un loc important în istoria nautică a orașului: a fost fondată în 1887 și are o lungă istorie de navigație, restaurare a navelor istorice si scoala de navigatie pentru tineri.

Caroline, una dintre cele două lucrătoare de birou, ne întreabă despre călătoria noastră, obiectivele noastre și, după cum explicăm, dă din cap hotărât.

Apoi zâmbește și ne arată pandantivul din jurul gâtului: este simbolul păcii.

Oamenii de pace o găsesc întotdeauna acolo unde te aștepți cel mai puțin. Un semn bun pentru noi.

Avem drapelul din pupa martie și drapelul mediteranean Mar de la Paz

Nava este acostată chiar lângă unul dintre drumurile principale. Avem drapelul din pupa din martie și drapelul mediteranean Mar de la Paz în arc. Căpitanul urcă la costumul principal pentru a-l extinde bine. Ce nu se face pentru Pace!

După-amiaza târziu, ajunge Marie. În aceste săptămâni am scris și ne-am apucat să muncim pentru organizarea scenei și este cam ca să găsim un prieten, chiar dacă nu ne-am întâlnit.

Am descoperit că este o cântăreață profesionistă de operă și cu ea este Tatiana, care este și cântăreață.

Scena din Marsilia va fi o scenă de cântare pentru pace. Ne luăm rămas bun până mâine în Estaque, o zonă la nord-est de Marsilia, unde se află sediul Thalassasanté, o asociație care își are baza într-un mic șantier naval și în care se desfășoară diverse activități „între mare și artă”.

Înainte de a ne părăsi, Marie ne lasă cadoul ei: o formă de brânză albastră. Nu lipsesc foamea la bord și brânza tare, după cum spun francezii, „un éclair”.